Povestea soricelului...

Haideti sa va spun o poveste... :-)

Un şoricel privi din crăpătura sa din perete şi îi văzu pe ţăran şi pe nevasta acestuia deschizând un pachet.

- Ce mâncare să fi adus oare? se întrebă şoricelul... Cu groază îşi dădu repede seama că era o capcană.

Şoricelul se strecură cu mare grijă în curtea animalelor şi dădu alarma:

- E o capcană în casă, e o capcană în casă!

Găina cotcodăci şi se înfoie, ridică apoi capul şi îi spuse:

- Domnule Şoarece, vad bine că acest lucru te afectează, dar pentru mine el nu are nici o relevanţă.

- Nu pot permite ca acest lucru să mă afecteze.

Şoricelul se întoarse atunci înspre porc şi îi spuse:

- E o capcană în casă, e o capcană în casă!

Porcului îi fu milă de el, dar răspunse:

- Îmi pare foarte, foarte rău, Domnule Şoarece, dar tot ce pot să fac este să mă rog. Te asigur că te vei găsi în rugăciunile mele.

Şoricelul merse atunci la vacă şi îi spuse:

- E o capcană în casă, e o capcană în casă!

Vaca îi spuse:

- Vai! Domnule Şoarece, îmi pare foarte rău pentru tine, dar chiar nu este o urgenţă pentru mine.

Şi aşa se întoarse şoricelul în casă, cu capul plecat şi cât se poate de amărât, pentru a înfrunta de unul singur capcana pusă de ţăran.
Chiar in noaptea aceea în casă se auzi un zgomot... cum ar fi zgomotul produs de o capcana în care s-a prins un şoricel.
Nevasta ţăranului se repezi să vadă ce s-a prins. Pe întuneric, ea nu îşi dădu seama că în capcană îşi prinsese coada un şarpe veninos. Şarpele o muşcă pe aceasta si tăranul o duse cât putu de repede la spital, dar aceasta fu trimisa acasa deoarece nu o puteau trata acolo.

Oricine ştie că cel mai bun tratament împotriva febrei este supa proaspătă de pui, aşa că ţăranul luă un cuţit şi se duse în curtea păsărilor, ca să facă rost de principalul ingredient pentru supă. Dar nevasta lui nu se însănătoşi, aşa că prietenele şi vecinele ei veniră să o îngrijească şi stăteau cu ea mai toată ziua. Pentru a le da de mâncare, ţăranul fu nevoit să taie porcul. Nevasta ţăranului nu se mai însănătoşi, şi muri la scurt timp. La înmormântare veni multă lume, iar ţăranul trebui să taie şi vaca pentru a-i hrăni pe toţi.

Şoricelul se uita din crăpătura lui din perete, cuprins de tristeţe.

Aşa că data viitoare când auzi că cineva se confruntă cu o problemă şi tu ai impresia că acest lucru nu te priveşte, adu-ţi aminte:

Când unul dintre noi este ameninţat, cu toţii suntem expuşi unui risc.

Suntem cu toţii implicaţi în această călătorie numită viaţă.

Trebuie să avem grijă unii de alţii şi să facem un efort în plus pentru a ne încuraja unii pe alţii.

Fiecare dintre noi este un fir vital in tapiteria altei persoane.

Vietile noastre se intretesc si acest lucru nu este intamplator.

Unul dintre cele mai bune lucruri din lumea asta de care te poţi ţine strâns este un prieten.

Interviu de milioane...

Subsemnata, in cautare de job, part-time, full-time, full option, all inclusive. :)) M-au sunat de curand de la o firma care se ocupa de cercetari de piata pentru operator sondaje de opinie si mi-am zis ca merita sa vad macar cu ce se mananca, cu lingura sau furculita :D Accept interviul, ma programeaza la 10 dimineata, locatia fiind undeva in mama naibii in Floreasca. Ajung acolo, mai devreme ca de obicei si sunt condusa de catre receptionera intr-o sala de asteptare. Aici, dau nas in nas cu inca patru persoane (1 fata, o doamna mai in varsta si 2 baieti) care asteptau si ele probabil sa primeasca « marele » job. Asteptam noi ce asteptam, dar vine in sfarsit si vremea noastra si suntem preluati de o doamna de la Resurse Umane, care ne invita intr-o alta sala la parter. Nici nu apuca sa se prezinte intervievatoarea noastra, ca usa se deschide si un zgomot de guma cioflaita in scarba si muzica (pardon, era un fel de Hai cu maneaua) pornita pe un telefon devine tot mai intens. Intra o «domnisoara» cu fata de gangsta’s paradise care doar intreaba sictirita:
- Pentru interviu haici???
Haici, haici (in gandul meu, bineinteles :)) )
Asezati de parca eram cavalerii Mesei rotunde, ascultam detalii despre firma, proiectele pe care se lucreaza si restul informatiilor necesare. In sfarsit, imi dau si eu seama ca de fapt jobul asta se mananca cu lingurita. Toate bune si frumoase, pana cand ne anunta HR-ul ca este un interviu colectiv si asteapta sa ne prezentam. Incepe domnisoara din stanga mea, iau eu cuvantul , apoi doamna in varsta. Prefer sa nu intru in detalii pentru cele 3 inaintase, deoarece ceea ce urmeaza este mult mai spectaculos si siropos.
Reality SHOW cu domnisoara de cartier cioflainda si intarziata:


HR-ul: Dumneavoastra?
CuulGarl: Io??? Nu poate sa zica urmatorul???
HR-ul: Nu! Dumneavoastra, va rog!
CuulGarl: (mestecand guma nervos, de parca ar fi fost ultima bucata de pe pamantul asta) … io nu stiu ce sa va spun!!!
HR-ul: Prezentati-va!
CuulGarl: Deci, ma numesc Cutareasca, am 19 ani si stau in Rahova. Sunt studenta la Spiru Haret (cu un accent de butelie =)) ) la Finante Banci. Am aplicat la postul asta… deci nu stiu de ce am aplicat, uite, faza e ca nu vreau sa mai stau acasa!!! M-am gandit sa fac ceva si na, mi-am depus la voi pe ijobs ala… Deci cam asta, nu mai stiu ce sa va mai spun?!?
HR-ul: Ati mai lucrat?
CuulGarl: N-am mai lucrat… de fapt ba da, dar nu chiar!
HR-ul: Domnisoara, ati lucrat sau n-ati lucrat?
CuulGarl: Deci, am lucrat 2 saptamani ca ajutor de ospatar, ma intelegeti? Si cam atat, deci asta nu se pune.
HR-ul: De ce v-am angaja pe dumneavoastra?
CuulGarl: Pentru ca… deci nu stiu ce sa va spun, serios, v-am spus mai devreme. M-ati angaja pentru ca mi-as face treaba, as merge pe teren, as intreba oamenii, in stanga, dreapta. De fapt, daca stau bine si ma gandesc, daca as merge la din ala “door to door”, nici n-ar mai fi nevoie sa intreb omul ce consuma, pentru ca as trage doua priviri prin casa lui si mi-as da seama imediat cam ce mananca, ce bea, ce ii place, ce nu ii place.
…nu stiu daca voi urmariti Mondenii, insa pentru mine, faza asta a fost exact ca atunci cand cica intra sosia lu' Simona Patruleasa in direct si spune: « Buna seara doamnelor si domnilor, sunt Simona Patruleasa si SOCCC!!!
HR-ul: Credeti asta? Unii poate nici nu o sa va deschida usa.
CuulGarl: Sunt convinsa ca mi-as da seama din doua rotiri ale privirii. Trebuie sa imi deschida, va asigur ca o sa bat pana o sa imi raspunda.
HR-ul: Ce asteptari aveti de la acest job?
CuulGarl: Deci eu vreau sa cresc! Sa cresc in cadrul firmei; nu vreau sa muncesc sase luni, sa imi fac relatii si apoi firma sa-mi dea cu sutu, pentru ca asta inseamna timp pierdut pentru mine!!! Vreau sa avansez inainte!
Fata nu era « proasta degeaba » stia ea ce stia, doar ca e si legatul cuvintelor o meserie.
HR-ul: Pai nu cred sincer ca este job-ul potrivit pentru dumneavoastra, deoarece noi va facem doar un contract de colaborare… nu prea ati avea unde creste. Oricum, va multumesc pentru prezentare :) Mi-am notat. Urmatorul, va rog.

Ce sa mai zica urmatorul ca ramasese masca bietul, de la specimenul dinaintea lui?!?
Ce sa mai zica HR-ul ca era deja mai alba la fata :))
Ce sa mai zic eu ca nu stiam ce caut acolo ?!?

De fapt, am de zis: NEXT… sau, scuzati-ma - AVANSEZ INAINTE!