M-am întâlnit de curând cu un bun prieten (Bubic rule’s :P), student în anul IV la UMF Bucureşti, băiat pasionat de altfel de tot ceea ce înseamnă medicina. Nu ştiu unii cum sunt, însă mie nu îmi plac spitalele, pastilele, farmaciile şi tot ce ţine de domeniul ăsta, încerc să le evit cât pot de mult; prietenii ştiu CUM. :)) Ei, în schimb Darius (alias Bubic) mă impresionează de fiecare dată când îmi povesteşte de cursurile de la facultate, de stagiatura din spital şi de examenele practice pe cadavre. :| Mie mi se îndreaptă părul când îl ascult, dar lui îi sclipesc ochii şi nu conteneşte să-mi spună că îi place, pentru el nu e greu, învaţă cu drag, cu gândul că peste ceva ani va putea salva vieţi. :-) Şi vă asigur că exact aşa este, în sesiune nu îl scoţi afară nici dacă e Apocalipsă, stă lipit de cărţile alea anatomice. E de apreciat, păcat însă că nu toţi viitorii « doctori » sunt la fel de împătimiţi. De data asta ascultându-l, mi-am adus aminte de o întâmplare de pe vremea când evoluam la Universitatea de Vest – Timişoara. Chiar am scris un editorial la momentul ăla şi nu mă abţin să nu vi-l destăinui şi vouă:
“În seara asta nu pot să ajung la băută, primesc banii de acasă. Da, pentru mâine la Interne… şi nu mai ies din cămin, merg să joc cărţi la băieţi”. Aşa sună o convorbire pe palierul unui cămin de medicină, în sesiune. Mai trage o dată din ţigară şi spune sec: “Da, 400 de euroi”. Mai trag şi eu… cu urechea şi mă îndepărtez gânditoare ca o trestie. Aflu şi că nu e nebună să înveţe atât.
Se pare că în ziua de azi numai nebunii învaţă. Pe acelaşi palier, la capătul culoarului tăcută şi cenuşie aşteaptă sala de lectură, care pentru o seară de vineri este destul de plină. Totuşi mai sunt “nebuni” care învaţă pentru Interne, Externe sau altele. Îmi caut şi eu un loc la o masă, mă aşez, dar nu mă pot concentra. Mă tot gândesc la cei 400 de euro care vor ajunge roata de rezervă a unui bolid şi care totodată vor forma în viitorul apropiat doctori.
Între îngeri şi demoni de toate vârstele, sistemul românesc universitar este o grădină culturală cu copaci gri, poluaţi de izul de mediocritate, de eterna gaură din buget, de deficienţa materialelor didactice. Trezit din somnul postdecembrist, acest tărâm intelectual îşi deschide prietenos porţile pentru toată lumea pestriţă a tranziţiei şi acordă, după remuneraţie, şanse egale tuturor: un ajutor social, o bursă în străinătate, o diplomă care să certifice ştiinţa sau, în cazurile optimiste, viitori adevăraţi profesionalişti care dovedesc că acest monstru are totuşi origini sacre.
Mi se opresc brusc bătăile inimii, mă văd întinsă pe masa de operaţie şi în faţa mea, această studentă cu bisturiul în mână, îşi aminteşte la fel de brusc că la Interne n-a apucat să înveţe pentru că era campionatul de Macao la etajul doi. Şi a doua zi, pe prima pagină cu litere de o schioapa: “Varianta feminină a doctorului Ciomu în acţiune” ! Oricum, va deveni celebră mai repede decât nebunii noştri care vor continua să se lupte cu morile de vânt, inocenţi şi curajoşi fără a întreba retoric: “Dar halatul, cât e halatul”?
Acum imi aduce un zambet pe buze acest editorial, aproape ma amuza, insa sunt convinsa ca pe Bubic chiar il infurie! Si are motive, nu? :-<
Plagiindu-i si eu pe altii, TRAIM INTR-O SOCIETATE IN CARE TOTUL ESTE DESTRAMAT sau NU NE-AM NASCUT IN LOCUL POTRIVIT! Dar de aici se nasc deja alte povesti, deci alte posturi :-)
This is my church This is where I heal my hurts This is my church This is where I heal my hurts This is my church This is where I heal my hurts
It's a natural grace Of watching young life shape It's in minor keys Solutions and remedies Enemies becoming friends When bitterness ends
This is my church This is where I heal my hurts For tonight "GOD IS A DJ!"
This is his church! Vineri seara, our church a fost chiar SILVER CHURCH, un famous club din Bucureşti :P Fuserăm, dansarăm, băurăm, ne distrarăm şi o sărbătorirăm pe cea mai get-beget OLTEANCǍ, Mirrrrraaaaaaaaaa :X noastră (LA MULŢI ANI!!!Da’, mulţi să fie! :-) Să ne trăieşti şi să ai parte aşa cum spuneam de tot ce ai şi mai vrei, de ce nu ai şi îţi doreşti, de tot îţi lipseşte şi nu stii! :* ) Pe ritmuri de muzici bune, ne-am făcut de cap până spre dimineaţă, fără să simţim oboseala acumulată de-a lungul săptămânii. \:D/ Păi când e party, party să fie all long night! Nu e DARK-ul nostru din TM, dar contează că e o tentativă de "ale tineretii valuri" again. Again and again and again, să sperăm... Pup Gaşca from Biuca’Rest şi să o ţinem tot AŞA! :>
Tot timpul am crezut în destin şi în faptul că tot ce se întâmplă, se întâmplă pentru că aşa trebuie să se întâmple, deci cu un scop! Luând-o în sens invers, niciodată nu am crezut că putem să ne scriem singuri soarta, chiar dacă uneori, pe parcursul vieţii, avem de luat decizii care depind doar de noi, avem de ales. Şi totuşi, oare acolo undeva sus există o carte mare cu o pagină pentru fiecare dintre noi, unde ne e scrisă întreaga viaţă? Fiecare mişcare? Fiecare gest? Fiecare decizie? Să fim noi simple marionete, manevrate precum păpuşile la Teatrul de păpuşi? E puţin absurd să credem asta, însă uneori „simplele complicate” coincidenţe te pun pe gânduri şi devin semne. Pentru unii! …pentru alţii rămân coincidenţe în adevăratul sens al cuvântului Ele sunt cele care nu schimbă un destin, însă sunt cele care au impact puternic în pregătirea schimbării. Aşadar COINCIDENŢǍ sau asa A FOST SǍ FIE?
Mai jos am enumerat câteva coincidenţe care mi s-au întâmplat de-a lungul timpului şi pe care recunosc că nu le-am considerat semne… Şi totuşi? Dar mai bine nu mai continuu cu acest subiect deoarece am impresia că o să ajung să mă contrazic singură :D En enfin:
Coincidenţă e atunci când pleci separat cu prietena ta cea mai bună la cumpărături şi vă întoarceţi cu acelaşi model de blugi. :)) Coincidenţă e atunci când cineva îţi dă sms şi te roagă să îi recomanzi un film, iar până să primească răspunsul tău, se pune să vizioneze exact filmul pe care urma să i-l recomanzi. :O Coincidenţă e atunci când dai nas în nas cu o cunoştinţă la metrou. :P Coincidenţă e să stai un an de zile pe aceeaşi stradă cu cineva şi să afli acest fapt doar după ce te-ai mutat! : Coincidenţă e să te asemeni în gesturi şi replici cu fostul iubit al prietenei tale. 8- Coincidenţă e atunci când la Conquiztador ai aceleaşi răspunsuri cu prietenul tău cel mai bun, chiar dacă nu sunt corecte. :D Coincidenţă e atunci când deteşti un nume şi un prezicător îţi spune că te vei căsători cu un om cu acest nume X_X @-) Coincidenţă e atunci când scrii pe messenger acelaşi gând, în aceeaşi clipă cu persoana cu care vorbeşti. Coincidenţă e atunci când te întâlneşti în gară, în aceeaşi zi, în acelaşi minut cu cineva pe care nu ai fi sperat să îl mai vezi curând... :( Coincidenţă e atunci când îţi dai seama că trecutul tău corespunde în mare parte cu cel al altcuiva... :- ?? Şi coincidenţă e atunci când îţi dai seama că viitorul tău corespunde cu al altcuiva?
Aaa... asta nu mai e coincidenţă :) Înseamnă că aici se încheie şirul lor, cel puţin pentru moment.
Îi dau leapşa leşinatei – Clau, deoarece mi-e dor să posteze pe blog :-W So, luminează-ne cu câteva coincidenţe sau destine! :P
Diferenta dintre dragoste si gripa este aceea ca pentru gripa exista vaccin. Daca dragostea este oarba, casatoria iti deschide ochii. Daca astazi totul pare perfect, maine se va termina. Daca sunteti fericiti impreuna, asteapta pana cand va veti casatori. Totdeauna avocatii sotului sau ai sotiei sunt mai buni decat ai tai. Faptul ca iubesti prea mult pe cineva, poate fi cauza unui ordin de restrictie. Daca esti intotdeauna sincer cu cineva , acest lucru te va transforma in dusmanul acelei persoane. Persoana pe care tu o doresti cel mai mult, va deveni persoana pe care tu o urasti cel mai mult. O femeie buna sau un barbat bun sunt ca si locurile bune de parcare; cele mai bune sunt deja luate. Cele mai bune femei sau cei mai buni barbati sunt intotdeauna fie cuplati, fie nebuni. Un barbat poate fi fericit cu orice femeie, atata timp cat nu o iubeste. Ofemeie isi va aminti intotdeauna barbatii pe care i-ar fi putut avea, pe cand un barbat isi va aminti intotdeauna femeile pe care nu le-a putut avea.(Asta e preferata mea :P) Inainte de a intalni printul chipes mult asteptat, trebuie sa saruti o multime de broaste. Intotdeauna e mai usor sa gasesti un partener , cand ai deja unul. Iubirea vietii tale va dori sa te intorci la ea, doar atunci cand vei fi implicat deja in alta relatie serioasa. (And that, aussi :D ) Cu cat iti doresti mai mult o femeie, cu atat ea te va dori mai putin. Cele mai frumoase femei din lume se casatoresc intotdeauna cu cei mai urati barbati. Daca ai dificultati in a alege dintre doua femei, intotdeauna o vei alege pe cea care este nepotrivita pentru tine. Cel mai bun prieten al tau inceteaza sa fie cel mai bun prieten al tau, din momentul in care apare o femeie frumoasa si amandoi sunteti interesati de ea. Cand ti se spune ca nu se poate sa te intalnesti cu ea, pentru ca esti un prieten atat de bun, e ca si cum ti s-ar spune ca nu primesti un job pentru ca esti prea calificat pentru el. Cand te pregatesti pentru o intalnire si nu esti gata, perechea ta va sosi cu 20 minute mai devreme; iar atunci cand esti gata la timp, ea va veni cu 30 minute mai tarziu.
Sa nu faci niciodata dragoste in gradina din spatele casei; dragostea poate fi oarba, dar vecinii tai nu sunt. Daca barbatul crede ca a castigat o disputa, victoria e doar in mintea lui. Daca inima iti este franta, este cel mai indicat sa maturi ramasitele si sa le arunci. Cel care spune ca e mai bine sa iubesti si sa pierzi decat sa sa nu iubesti deloc, nu a iubit si nu a pierdut niciodata.
Toti cred in dragoste, dar fiecare se intreaba daca ea exista.
“Aş dori o ramǎ, vǎ rog!” Cu factura în mânǎ, cobor scǎrile magazinului şi nu-mi vine sǎ cred! Am plătit ultima rată la bancă, pentru creditul apartamentului. În sfârşit, pot spune cǎ merg acasă, în casa mea, deşi locuiesc aici de 30 de ani. Abia acum, însǎ pereţii ăştia îmi aparţin mai mult ca niciodată. Am aşteptat momentul ǎsta 30 de ani, lunǎ de lunǎ. Totuşi cred cǎ sunt una dintre fericiţii “ratişti”, care au reuşit sǎ ducǎ pânǎ la capǎt aceastǎ povarǎ, ani de zile şi care au cumpărat aşa-zisa fericire în rate. Autoturismul e achitat de acum câţiva ani, cu aceleaşi eforturi lunare. Ne uităm acum la televizoare cu plasmă care ne bombardează cu acelaşi senzaţional grotesc ca odinioară, promovând o crasă ignorare a valorilor etice. Gătim la maşinării deştepte, cumpărate în rate şi ele, care nu ne fac totuşi mai deştepţi. Aş putea spune că sunt un om împlinit. Copiii mei sunt plecaţi de câţiva ani buni, fetiţa în Canada şi băieţelul în Anglia. Acolo au vrut ei. Sunt bunică. Am două nepoţele: le-am învăţat româneşte când am fost la ele. Le-am învăţat cântece româneşti şi le-am spus poveşti româneşti. Însă le simt departe. Nu mi-au spus niciodată “mi-e dor de România”. Cum să le fie dor de o ţară pe care o văd doar în vacanţe, ca pe un tărâm exotic, un fel de paradis pierdut într-o lume computerizată? Avem şi acum cei mai puţini kilometri de autostradă europeni, încă se mai practică transhumanţa, mai există cătune fără electricitate, sate cu uliţe nepietruite, gropi pe şosele, oameni care mai citesc o carte bună. Toate astea au rămas şi toate tradiţiile acestea mă determină să ma întorc mereu, cu dor, în România. Nu a cumpărat nimeni în rate mirosul de fân proaspăt tăiat cu coasa străbunilor, ogorul arat cu boii, câmpul semănat cu mâna. Nu a cumpărat nimeni în rate plăcerea de a citi pe o bancă în parc o carte prăfuită, sau de a vorbi pur şi simplu, fără a utiliza mijloace tehnologizate. Dar aş vrea să cumpăre toţi în rate mândria de a fi român. Acum am pus ultima factura în ramǎ, la loc de cinste, deasupra patului. Şi totuşi sǎ mǎ mai uit o datǎ la ea: “Achitat azi, 13 februarie 2040”… “Trezeşte-te, întârziem la bancǎ, la 10 închid la credite ipotecare! Şi de ce ţii o ramǎ goalǎ deasupra patului?” Era prietenul meu, azi mergem sǎ semnǎm contractul pentru creditul apartamentului, mai exact condamnarea la 30 de ani sub egida lui Sisif.
They've got all the right moves and all the wrong faces
Someday, we're going down
Pe ritmuri de One Republic, mă ridic din pat, opresc alarma, hotărâtă să încep o nouă zi de muncă. Pe jumate adormită, mă îndrept spre baie să-mi fac siesta zilnică, însă dintr-o dată tresar şi mă întreb cu voce tare: “ :O Ce fac? Unde merg? La job? În cât suntem azi? 1??? 1 februarie? Păi ce job?!? Nu mai am job… c’est fini, sunt liberă de contract. Mă uit la ceas şi văd eternul şi fascinantul 7.30 A.M. şi-mi dau seama că alarma rămăsese setată de săptămâna trecută. Mă arunc din nou în pat, fericită că mai pot dormi ceva minute bune, dar tristă că o nu să mai parcurg probabil niciodată traseul obişnuit.
… mi s-a luat o piatră de pe inimă, însă recunosc că mi-a rămas un gol în suflet. Dacă nu chiar AUTOgol! Din păcate, cel puţin în următoarea perioadă nu o să mai pot folosi sintagma „AVEM ECHIPǍ, AVEM VALOARE”, deoarece nu o să mai am 2 muschetari lângă mine, precum Anccc&Pete (:*:*). Numai noi ştim prin câte am trecut împreună, cum ajunsesem în decembrie să împărţim o eugenie pe zi şi nămeţi pe metru pătrat. Dar ce vremuri 8-> cum aş putea să le uit? Niciodată! O tempora, o mores! :-) La fel şi restul echipei, dacă ei nu erau alături de mine şi nu m-ar fi susţinut în ceea ce făceam, probabil că “aş fi pus demult telefonul pe DND Jane”. Mă bucur că am avut ce învăţa aici, înclin să cred că am fost apreciată pentru munca depusă, mi-am dat seama de acest lucru, mai ales în ultimele zile petrecute aici.
Dar aşa cum spuneam odată, people always leave, şi se pare că de data asta eu am fost cea care a luat decizia de a pleca...
Sociabila, amuzanta, meticuloasa, imi place sa spun lucrurilor pe nume (nu sa ma ascund dupa deget), sa dau cartile pe fatza, un fel de Popa Tanda. Am multi prieteni, pe cei adevarati ii numar pe degetele de la cele 2 maini :D
Imi plac muntele (si lui de mine:)) ), fotbalul, cainii (doar pe stadion), teposii la nebunie =P~
Sunt tare misogină cu riscul de a încălca regulile gramaticale pentru acest cuvant. Uneori mult prea ironica (prietenii stiu de ce), par inofensiva, dar gandul meu e criminal (nush daca ati auzit de ingerash fara aureola :P – cum mi se mai spune). Apropo, am o groaza de porecle, pseudonime, apelative sau cum vreti sa le spuneti, printre care: Jane, JaneL, Janetus, Jane (varianta lui Tarzan), Jancota, Janule, Janet, Jujitza, Aby, Puius, Piticu’, Dracushor, Iubita, Cretzulina, Lesinata, Soricel, Ciqui, Creatza, jjjjjjjjjjj si bineinteles, nu in ultimul rand, J :)
Pentru asta le multumesc tuturor celor care ma inconjoara, m-au inconjurat sau se invart in continuare cu mine in patrat.
