A fost odata...

All the right things in all the wrong places

Someday, we're going down

They've got all the right moves and all the wrong faces

Someday, we're going down

Pe ritmuri de One Republic, mă ridic din pat, opresc alarma, hotărâtă să încep o nouă zi de muncă. Pe jumate adormită, mă îndrept spre baie să-mi fac siesta zilnică, însă dintr-o dată tresar şi mă întreb cu voce tare: “ :O Ce fac? Unde merg? La job? În cât suntem azi? 1??? 1 februarie? Păi ce job?!? Nu mai am job… c’est fini, sunt liberă de contract. Mă uit la ceas şi văd eternul şi fascinantul 7.30 A.M. şi-mi dau seama că alarma rămăsese setată de săptămâna trecută. Mă arunc din nou în pat, fericită că mai pot dormi ceva minute bune, dar tristă că o nu să mai parcurg probabil niciodată traseul obişnuit.

… mi s-a luat o piatră de pe inimă, însă recunosc că mi-a rămas un gol în suflet. Dacă nu chiar AUTOgol! Din păcate, cel puţin în următoarea perioadă nu o să mai pot folosi sintagma „AVEM ECHIPǍ, AVEM VALOARE”, deoarece nu o să mai am 2 muschetari lângă mine, precum Anccc&Pete (:*:*). Numai noi ştim prin câte am trecut împreună, cum ajunsesem în decembrie să împărţim o eugenie pe zi şi nămeţi pe metru pătrat. Dar ce vremuri 8-> cum aş putea să le uit? Niciodată! O tempora, o mores! :-)
La fel şi restul echipei, dacă ei nu erau alături de mine şi nu m-ar fi susţinut în ceea ce făceam, probabil că “aş fi pus demult telefonul pe DND Jane”. Mă bucur că am avut ce învăţa aici, înclin să cred că am fost apreciată pentru munca depusă, mi-am dat seama de acest lucru, mai ales în ultimele zile petrecute aici.

Dar aşa cum spuneam odată, people always leave, şi se pare că de data asta eu am fost cea care a luat decizia de a pleca...