Caldura mare

I.L. Caragiale

Căldură mare

" Termometrul spune la umbră 33 de grade Celsius... Sub arşiţa soarelui, se opreşte o birje, în strada Pacienţei, la numărul 11 bis, către orele trei după-amiaz'. Un domn se dă jos din trăsură şi cu pas moleşit s-apropie de uşa marchizei, unde pune degeteul pe butonul soneriei. Sună o dată... nimic; de două, de trei... iar nimic; se razimă în buton cu degetul, pe care nu-l mai ridică... În sfârşit, un fecior vine să deschidă.
În tot ce urmează, persoanele toate păstrează un calm imperturbabil, egal şi plin de dignitate.
Domnul: Domnu-i acasă?
Feciorul: Da, dar mi-a poruncit să spui, dacă l-o căuta cineva, c-a plecat la ţară.
D. : Dumneata spune-i c-am venit eu.
F. : Nu pot, domnule.
D. : De ce?
F. : E încuiată odaia.
D. : Bate-i să deschidă.
F. : Apoi, a luat cheia la dumnealui când a plecat.
D. : Care va să zică, a plecat?
F. : Nu, domnule, n-a plecat.
D. : Amice, eşti... idiot!
F. : Ba nu, domnule.
D. : Zici că nu-i acasă.
F. : Ba-i acasă. domnule.
D. : Apoi, nu ziseşi c-a plecat?
F. : Nu, domnule, n-a plecat.
D. : Atunci e acasă.
F. : Ba nu, da n-a plecat la ţară, a ieşit aşa.
D. : Unde?
F. : În oraş!
D. : Unde?!
F. : În Bucureşti.
D. : Atunci să-i spui c-am venit eu.
F. : Cum vă cheama pe dv.?
D. : Ce-ţi pasă?
F. : Ca să-i spui.
D. : Ce să-i spui? de unde ştii ce să-i spui, daca nu ţi-am spus ce să-i spui? Stai, întâi să-ţi spun; nu te repezi... Să-i spui când s-o-ntoarce că l-a căutat...
F. : Cine?
D. : Eu.
F. : Numele dv.?...
D. : Destul, atâta! mă cunoaşte dumnealui... suntem prieteni...
F. : Bine, domnule.
D. : Ai înţeles?
F. : Am înţeles.
D. : A!... Spune-i că să ne-ntâlnim negreşit.
F. : Unde?
D. : Ştie dumnealui... Da să vie neapărat.
F. : Când?
D. : Când o putea.
F. : Prea bine.
D. : Ai înţeles?
F. : Am înţeles.
D. : A!... şi dacă vede pe amicul nostru...
F. : Care amic?
D. : Ştie dumnealui!... să-i spuie că nu s-a putut reuşi cu afacerea ştiută nimic, fiindcă am vorbit cu persoana... Nu uita!
F. : Se poate să uit?
D. : ...şi zice că acuma e prea târziu, dacă n-a venit la vreme; căci dacă venea măcar cu câteva zile înainte, altă vorbă!... poate că s-ar fi putut... Ţine minte!
F. : Ţiu, domnule...
D. : ...deoarece nu plecase încă mătuşa persoanei care s-a dus pentru ca să dea arvună tutorelui minorilor, şi el nu aflase încă, deoarece nu-i spusese nepotul cucoanei, cu care era afacerea ca şi terminată, dacă mai avea răbdare până luni seara, când trebuie neapărat să se-ntoarcă avocatul, fiindcă s-a dus cu o hotărnicie; dar acuma, cu regret, este imposibil din mai multe puncte de vedere, care le ştie dumnealui... Aşa să-i spui.
F. : Bine, domnule...
Domnul pleacă... Feciorul dă să-nchiză... Domnul se-ntoarce.
D. : A!...ştii ce? nu-i spune nimic, fiincă poate nu ţii minte exact persoanele. Trec eu mai bine deseară să-i spui... La câte vine d. Costică seara la masă?
F. : Care d. Costică?
D. : Stăpânu-tău.
F. : Care stăpân, domnule?
D. : Al tău... d. Costică.
F. : Pe stăpânu-meu nu-l cheama d. Costică, e propitar...
D. : Ei! şi dacă-i propitar?
F. : Îl cheamă d. Popescu.
D. : Şi mai cum?
F. : Cum, mai cum?
D. : Fireşte... Popescu, propitar... bine... şi mai cum?
F. : Nu pot să ştiu.
D. : Nu-l cheamă Costică Popescu?
F. : Nu.
D. : Nu se poate.
F. : Ba da, domnule.
D. : Apoi vezi?
F. : Ce să văz?
D. : Îl cheamă Costică?
F. : Ba, Mitică.
D. : Mitică?... peste poate!... Ce stradă e aici?
F. : Numarul 11 bis...
D. : Nu e vorba de 11 bis...
F. : A zis domnul că nu vrea să pună 13, că e fatal.
D. : N-are-a face 13... Eu te-ntreb de stradă. Ce stradă e asta?
F. : Strada Pacienţii...
D. : Strada Pacienţii?... imposibil!
F. : Nu, domnule, e strada Pacienţii.
D. : Atunci, nu e asta.
F. : Ba-i asta.
D. : Nu.
F. : Ba da.
D. : Eu caut din contră strada Sapienţii, 11 bis, strada Sapienţii, d. Costică Popescu.
F. : Aşa?
D. : Aşa.
F. : Atunci, nu e aici.
D. : Foarte bine.
Domnul pleacă şi merge la birje. Birjarul doarme pe capră. Caii dorm la oişte.
Domnul: Haide, birjar!
Birjarul: Nu slobod... este mustiriu, mo roc...
D. : Care mustiriu?
B. : Nu ştii la mine, mo roc...
D. : De unde l-ai luat?
B. : Ghe acolo, mo roc...
D. : Apoi, nu sunt eu?
B. : Ie! la domnu este, mo roc...
Domnul suie... Birjarul trage bice... Caii se deşteaptă şi pornesc. Domnul se ridică-n picioare, la ceafa birjarului.
D. : Ascultă-mă; ştii dumneata unde e strada Pacienţii?
B. : Ala nu ştii, mo roc...
O babă trece. Domnul opreşte birja.
Domnul: Mă rog, jupăneasă, ştii dumneata unde e strada Pacienţii?
Baba: Asta e, măiculiţă.
D. : Ei, aş!... Teribil e de ramolită!... Mână-nainte, birjar!
Birja porneşte, Domnul face semn să oprească la o băcănioară în colţ, unde pe prag moţăie la umbră un băiat cu şorţul verde.
Domnul: Tânărule, ce stradă e asta?
Baiatul: Strada Pacienţii...
D. : Eşti un prost!... Înainte, birjar!
Birja merge încă o bucată bună... Un sergent de stradă stă pe o bancă la poarta unei curţi mari. S-a descălţat de cizme, să-şi răcorească picioarele. Domnul face semn; birja opreşte.
Domnul: Sergent!
Sergentul: Ordonaţi!
D. : Mă rog, nu ştii dumneata unde e strada Pacienţii?
S. : Chiar asta e.
D. : Imposibil.
S. : Da domnule, asta e.
D. : ...la d. Popescu, numărul 11 bis...
S. : Ei, da, mai în sus, pe mâna stângă, nişte case galbene-n curte, cu marchiză.
D. : A!... Atunci feciorul e un stupid!... Mersi!... Întoarce, birjar! "

"Moftul român", 1901, 18 mai; vol. Momente (1901), Momente, schiţe, amintiri (1908)

Mare ti-e gradina, Doamne...

Se spune ca razbunarea e dulce!

Acum o saptamana… eu cu mine, dupa o zi de munca, in drum spre casa. Inainte sa va impartasesc cele se urmeaza, tin sa va spun ca usa de la intrare in bloc este foarte problematica si hotarata sa nu se lase deschisa daca nu stii s-o abordezi cu subtilitate, s-o deschizi precum hotii seifurile. Spre fericirea noastra, a locatarilor de la apartamentul 20 :P , nici macar Sfantul interfon nu functioneaza, asadar intrarea in scara blocului are loc doar daca din greseala ajungi acasa in acelasi timp cu o alta persoana care intra sau iese din bloc, sau din mila celor care raspund la interfon cu aceeasi bunavointa de fiecare data: "Aaaa, vecinii? Iar nu puteti sa deschideti usa?!? " Credeti-ma ca oricat as incerca, cu toata rabdarea mea care nu este, nu reusesc sa deschid usa aia nenorocita :D
Sa revin… eu in drum spre casa, de fapt ajunsa deja in fata blocului, cand ce-mi vad ochii? Sa sari in sus de bucurie, nu alta deoarece cu cativa metri inainte sa ajung la usa, observ cum iese din scara, vecina de la 1. Nu apuc bine sa ma bucur ca o si vad cum tranteste usa in urma ei si in fata mea!!! Colac peste pupaza, imi si arunca o privire de ma asteptam sa ma transform in stana pe loc. Blocata eu, blocata usa, ma pun pe treaba si incerc sa ginesc smecheria. Nicio sansa, no more, no more, dar mor! Insa, norocul imi surade (cu toti dintii) si dupa 10 minute de nervi, sudoare, injuraturi destinate vecinei de la 1 si etc, vad cum coboara falnic un vecin. Dupa ce-mi deschide usa si ii fac plecaciuni, plec resemnata catre lift si cu o sete de razbunare de zile mari in vene.
Astazi… tot eu cu mine, acelasi loc, aceeasi problema, aceleasi personaje doar ca de data asta de cealalta parte a baricadei/a usii :)) Asadar, pe seara, iesind din bloc, pe cine vad traversand strada, venind fortoasa (chiar in fuga) spre usa si strigand cu disperare sa nu inchid!?! Vecina cu pricina, z******* care este!!! Hopa, in gandul meu acum e momentul: « sa-mi scape usa, sa nu-mi scape »...

Si totusi, razbunarea e arma prostului… si cum mie imi plac armele doar in mana oamenilor destepti, guess what did I do?

Trei zile si trei nopti!!!

Trei nebuni la malul marii :)

Am promis ca i'll be back cu tzeposhime, valuri, soare, distractie, scoici si altele din campul lexical al "Marii Negre" :), deci ma tin de cuvant (de ultima litera mai exact:D). Nici nu urcam bine in tren in prima zi de ratacire ca si ochesc un tzepos numai bun de intrebat "ce gel foloseste" :)) Acum sa nu intram in amanunte, ca nu cred ca intereseaza pe nimeni brandurile gelurilor. Sau? Oricum, la intrebarile suplimentare va raspund ulterior.
Numai bine, ajunsi pe peron in Costinesti, ploaia s-a gandit probabil ca o sa ne plictisim in week-end si a venit si ea :) Mai mare fericire nici ca puteam avea, tuna si fulgera ca in filmele horror si noi tresaream de parca dadusem in Parkinson. But "after the rain" is sun :) asa ca malul marii a avut onoarea sa ne aiba cateva ore oaspeti nostalgici si picati in butoiul cu melancolie... printre valuri si aparatul foto.
De cazare, ce sa va zic :> OLINCLUSIV - 3 stele, 3 paturi, 3 paturi (cu diacritica), 3 cearsafuri, 3 perne, 3 caini, 3 pisici, 1 televizor defect si fara antena (mai exact de forma, nu stiu acum daca geometrica sau algebrica), 1 fereastra si 1 usa, mai mult de atat nici ca puteam cere. Le-am impartit frateste si ne-am continuat sejurul pe picior mare (cam 1, 50 m :D).
Sambata dimineata, dupa ce am ratat rasaritul (din cauza nocturnelor mele povesti studentesti - desi setasem alarma la toate cele 4 telefoane) am plecat hotarati sa inchiriem tot soarele de pe plaja fara sa cedam vreo raza celorlalti turisti. Asa a si fost, caci dupa o zi caniculara cu multa destrabalare si topless-ime in jur, ne-am intors in flacari la vila (daca turnai apa pe noi, pobabil iesea fum si cum « nu iese fum fara foc », va inchipuiti). Din nou seară, din nou ploaie, again rupere de nori, tunete si fulgere pe banda rulanta.
Stiu ca va roade curiozitatea, si ca prea repede se facu seară :)) da… intr-adevar multa lume pe plaja, tinerete fara numar si batranete fara inhibitii. Multe « muzici » , vreo 7 la numar ca iti venea sa-ti bagi scoici in urechi sa nu mai auzi combinatiile periculoase. Costume de baie care mai de care mai curcubeice ;;) sau cu sclipiri de haur (e pe val anul asta in caz ca nu stiati). Se pare, insa ca si aici la malul marii, criza si-a facut simtita prezenta, avand in vedere ca majoritatea don’shoarelor nu au fost in stare sa-si cumpere si bucata de sus a costumului de baie. Si noi vorbim de lupta dintre sexe, cand de fapt nu mai exista nicio diferenta, everybody in za bustul gol!!! Dar asta sa fie problema :-j noi sa fim sanatosi si sa nu purtam ochelari cu lentile groase ca restul vine de la criza. :D
Asa ca am avut parte de trei zile de agonie si extaz, alaturi de doi nebuni, la fel ca mine, Anccc&Razzvv, cu care ti-e mai mare dragul sa pleci la drum :)

Asta pentru voi, restul numai si numai intre noi :-$

Vine valul...

Ca tot vorbeam in ultima vreme de plecari... ete ca soarta ma impinge sa comit una! Probabil in cateva ore o sa fiu deja pe val :) Ne hotararam dom'le sa scapam de stresul cotidian si sa ne luam talpasita un week-end la mare. Asa, pe nepusa masa, tam/nesam! Asadar, pana duminica seara sper sa am timp sa ma fac taciune sau macar sa iau locul intai pe plaja la "aruncatul cu privirea" >:) Presimt ca urmatorul post o sa fie plin de "tzeposhime" (elementul principal al plecarii:)) ) de valuri, soare, nisip, scoici si sete de distractie. Trebuie insa sa recunosc ca preferam escaladarea unui munte, de aceea o sa iau toate stancile la rand si cu ochii inchisi imi inchipui ca-s pe varfu Omu' :D Uite, deja aberez... si inca nu am facut insolatie [-(

Promit sa fac reclama si la cazare daca o sa ne fie oferite conditii decente, daca nu, ramane secretul nostru si al valurilor marii unde ne-am petrecut cele doua nopti. :)

Pi val cu noi!!!

In speranta ca ne vom intoarce cu energie pentru intreaga capitala, "haidi, pa" (copyright V.V.) .

People always leave...

DE CE?

Asta e intrebarea mea tot timpul! De ce plecam? De ce ne intoarcem? De ce facem atatea sacrificii? De ce in viata asta? De ce oamenii din jurul meu? Voit sau nu, pentru mine plecarea mea sau a altora a devenit deja obisnuinta. De la 19 ani tot vin si plec, eu din viata unora, unii din viata mea. De-am putea opri timpul in loc sa nu mai putem pleca... Si totusi pentru ce sa ramanem?

Acum ceva timp, mai exact in anii mei de studentie (nu demult apusi), imi amintesc ca in cadrul unui seminar, unul dintre profesorii nostri de suflet ne-a spus povestea unui bun prieten care in urma cu cateva zile ii plecase definitiv in “strainatate”, lasandu-si in urma familie, prieteni si locuri memorabile din viata lui. La intrebarea profesorului nostru « De ce pleci asa departe? », prietenul a raspuns cu o intrebare zguduitoare si memorabila pentru mine la acea vreme: “Departe de CE” ? Atunci nu am fost de acord cu acest raspuns, chiar l-am considerat pe prieten « tradator de patrie, de neamuri si de glie ». Insa, acum… dupa 2 ani in care s-au perindat atatia oameni, atatea intamplari in viata mea, gandirea mi-e alta si tare mi-e frica ca peste doi ani o sa ofer si eu acelasi raspuns.

Majoritatea dintre noi suntem probabil deja sictiriti de ce ne ofera tara noastra, de conditiile tot mai precare, de posibilitatile care « nu este », asta citandu-l pe unul din oamenii care ne conduc :) Asadar, plecam… de la sat la oras, dintr-un oras in altul, din Romania in alta tara. Dar ce se intampla atunci cand trebuie sa pleci si te-ai atasat de oamenii din jurul tau? Va spun eu din proprie experienta: Pleci cu speranta in suflet ca n-o sa dezamagesti, cu promisiunea ca « Niciodata nu stii ce ne rezerva viata si te va pune din nou fata in fata cu cei pe care i-ai lasat in urma » :) Te desprinzi cu greu, pleci cu sufletul fărâme, dar cu fruntea SUS si cu amintiri sau invataminte de fiecare data. O iei de la zero sau de la 1, incepi o noua viata, si cand te atasezi trebuie sa pleci din nou si tot asa, pana cand vrei sa te intorci, dar nu mai poti ca pleci de tot…

Si totusi, « Partir c’est mourir un peu… »

Mi-e dor...

Nu stiu altii cum sunt, dar pentru mine, cand mi-e dor e „Crima si pedeapsa“ de Tom-ievski :-<

Mi-e DOR de voi, mi-e dor de inocenta noastra, de garsoniera lui Goitza, de anii de liceu, de Crisanul de acasa cu trogloditii lui cu tot, de amfiteatrele din Tm, de gratarele din Sofreni, de zeii adolescentei mele (Luro, Bolo, Kero, Soparla si inca cateva bucati, Cora stie mai bine), de Dorobantilor - Bloc E 11, de urechile lui domn Burcu, de Unirii din Tm, de parfumul dirigei, de interviurile mele, de excursii pe munte, de fulgii de zapada, de nucul din gradina, de banchete, de turele de noapte de la Solectron, de 12 C, de bunicii mei in floarea varstei, de biletelele primite pe sub banca, de prajiturile de la cofetaria mamei, de baschetul din cartier, de bastonasele si liniutele pe care le faceam strambe in clasa intai, de tramvaiele pierdute, de invatatorul meu, de plaiurile copilariei, de Pipiripi, de majorate, de M&A, de UVT, de pizza mancata in miez de noapte, de pariuri inca neincheiate, de plaja, de Dark, de examene date pe fuga si luate in graba, de plecari in noapte - fara sa stim unde, de 13 septembrie, de ceva dulce, de Divizia C – Vest (fotbal), de mare, de articolele mele, de Sag, de beep-urile din ora in ora, de balurile din facultate, de ochii tai, de malul Begai, de nopti pierdute prin camine, de jogging prin parcul boschetarilor, de tipul de sambata, de concertele nocturne, de omul de zapada, de blind date, de susotelile de la orele de stiinte sociale, de lungile plimbari prin parc, de licenta, de stadion…
TO BE CONTINUED!

Leapsa de la Clau :)

Sunt echilibrata si realista, tocmai de aceea deseori imi cert prietenii pentru viciile lor, dar nu uit de DO NOT JUDGE !
Mi-as dori să avem viaţă veşnică.
Nu-mi plac fufele de nicio culoare (daca sunt albastre, ma mai gandesc :D), le detest; ma enerveaza la culme taranii (aia de la oras), gen hai cu maneaua si Dulce&Cabana in Mertzan :))
Orice aş face pentru familia mea (Cora you are in).
Nu uit persoanele care si au lasat amprenta asupra vietii mele.
Nu pot sa accept infrangerea intr-o lupta, dar uneori e bine sa stii si cand sa te opresti.
Pot sa ma acomodez repede oriunde, oricand si in conditii extreme :P
Urasc faptul ca REGRETELE TARZII NU-SI AU ROSTUL si OAMENII ISI DORESC TOT TIMPUL CE NU POT AVEA!
Imi plac oamenii inteligenti, inventivi, cu simtul umorului si macar cu 3,5 ani de acasa.
Joc teatru la munca (cu clientii), nevoia te invata :D In viata de zi cu zi sunt sincera cu doze de H2SO4 :D :D :D
Pregatesc schimbari majore in viata mea :)
Imi place sa visez cu ochii deschisi si sa cred in « Mai devreme sau mai tarziu toti primim ceea ce meritam » :)
Nu suport sa vad oameni saraci, cu mana intinsa, oameni fara casa, batrani pe strada, nevoiasi…
Apreciez oamenii care sunt capabili sa o ia oricand de la zero (barat inca :D) .
As vrea sa fiu imuna la tot ce se intampla in/cu lumea asta.
Ma tem de singuratate la batranete, din acest motiv o sa fac o echipa de fotbal (rezervele le completează fratii mei si Cora) Cine se incumeta? :))
Imi pare rau ca nu sunt băiat, mi-ar fi placut să fac armata. Sau daca nu, sigur ajungeam un fotbalist celebru… la Building Severin :)) In fact, mai bine ca nu sunt baiat, pentru ca nu aş fi ştiut cu care dintre prietenele mele sa ma casatoresc.
Aud stropii de ploaie pe geam si as vrea sa fiu acolo in mijlocul lor :) to feel them!
Vad negru in fata ochilor cand intalnesc oameni egoisti, ipocriti, materialisti sau snobi.
Nu imi place spontaneitatea in exces, toate au o limita la mine, inclusiv reteaua de internet :)) Nu-mi place sa insist. Nu mananc mazare, linte, spanac, mirodenii, kiwi.
Rar pun suflet, dar şi când pun, uit sa masor gramajul.
Pastrez bine secretele prietenilor.
Nu sunt multumita de J-ul din prezent, stiu ca poate mai mult de atat :-<
Sunt confuza cand intalnesc persoane care ma dezamagesc...
Ar trebui sa fiu mai calma, nervii mei dauneaza grav :-"
Am nevoie de tine :)

Leapsa merge mai departe la Paul :P pe care-l voi bate si data viitoare la baschet.

J is back :)

Dupa indelungate mustrari de constiinta si dor de a-mi asterne gandurile, am acceptat provocarea "lu' Clau" de a-mi reinvia blogul :) Sincer, probabil o provocare si pentru mine insami... In fond, trebuie sa demonstrez ca nu degeaba am terminat Facultatea de Jurnalism, si sa incerc sa nu-mi irosesc talentul. Daca inca nu-mi permit sa scriu acolo unde as vrea, macar sa ma "mentin in forma" postand vrute si nevrute pe asta micu' :))
Asadar, in cele ce urmeaza, o sa aveti parte de Jane ( sau J cum imi spun apropiatii:P ) in adevaratul sens al cuvantului.