CARICATURA ZILEI

Si cei "de la inaltime" pierd cateodata...

„Important este să par­ti­cipi, nu să câştigi“, spunea marele Pierre de Coubertain.

În a treia optime de finală disputată vineri – 19 noiembrie, T&T Access Solutions, care a demonstrat că este o echipă mare în urma victoriilor obţinute atât oficial, cât şi amical, s-a împiedicat din păcate de Fabryo, şi a ieşit din lupta pentru câştigarea ediţiei a – V – a a Cupei Constructorilor.

Pregătită de o optime de finală cât mai favorabilă lor, cei de la TTA au avut ca titulari pe: Bogdan Micu, Bogdan Albescu, Marius Tabacu, Marian Matei, Dan Ionescu. Pentru ca totul să fie ca la carte, şi-au adus şi patru rezerve: Liviu Gherghina, care a fost alături de echipa sa în aproape toate meciurile disputate până acum, Mihai Năstase, care din cauza unei accidentări a lipsit la meciurile anterioare, Teodor Adam, cel mai tânăr jucător din lot, a cărui viteză ne-a lipsit şi Radu Cîrlan, care a demonstrat în meciul cu EFG Retail Services că merită să evolueze cât mai multe minute.

Prima repriză a început în forţă pentru ambele echipe, mingea s-a plimbat dintr-un careu în altul, dar primii care au reuşit să-şi fructifice ocaziile, au fost cei de la TTA care au deschis scorul prin Marian Matei. Tot ei au dominat jocul şi au făcut presiune la poarta celor de la Fabryo, pentru ca pe finalul primei reprize să marcheze din nou, de această dată prin Bogdan Micu. La pauză, scorul era 2-1 în favoarea celor de la T&T Access Solutions.

Repriza a doua a început din nou cu ocazii de ambele părţi, TTA reuşind să marcheze al treilea gol prin Radu Cîrlan. La scorul de 3-1, aceştia se vedeau deja în sferturi, însă şansa nu a fost de partea lor. Aşadar, cei de la Fabryo au marcat două goluri consecutive, profitând de faptul că adversarul şi-a lăsat apărarea descoperită. Scorul de 3-3 nu era favorabil niciunei echipe pentru a accede în sferturi, una trebuind să se detaşeze. Norocoasa a fost Fabryo care a dus scorul la 4-3 în minutul 33. Aşa s-a încheiat şi partida, cei de la TTA nu au mai reuşit să revină şi astfel au fost eliminaţi din competiţie deşi au făcut un meci mai bun şi şi-au dorit victoria cu ardoare.

Cu aceasta ocazie, am invatat ceva: ca orice şut pe lângă poartă e un pas înainte şi sunt convinsă că în ediţia următoare, unde ne-am înscris deja, vom ajunge mult mai departe de optimi şi mult mai aproape de finală! :-)

Acolo unde derby nu e, nimic nu e!

Avem echipă, avem valoare!
Şi suntem primii
Într-o grupă mare!

Am aşteptat cu nerăbdare weekendul şi am rămas special în Bucureşti pentru disputa colegilor de la TTA în ultima etapă din grupa B cu EFG Retail Services. Ne-am bucurat eu şi susţinătorii din sală (ne-am adunat cu mic cu mare) că am făcut un meci bun şi am reuşit să ne calificăm pe primul loc în grupă. Mai jos puteţi vedea un susţinător înfocat, mai exact pe Ionescu JR, alias Luca, care reacţiona la o ratare uriasa a tatălui. :-)

În cele ce urmează aveţi cronica jurnalistului de serviciu:

Sâmbătă, doar că de data aceasta pe 13 noiembrie, zi cu ghinion pentru unele echipe, s-a încheiat faza grupelor în Cupa Constructorilor; săptămâna viitoare urmând a se disputa optimile de finală, fază eliminatorie. Ultima etapă a grupelor a adus şi cea mai importantă victorie a celor de la T&T Access Solutions în faţa vicecampioanei EFG Retail Services cu scorul de 5-3.

Cele două echipe şi-au disputat supremaţia grupei într-un meci frumos şi clar dominat de TTA. După doar trei minute, conduceau cu 1-0 prin reuşita lui Marian Matei şi au avut două ocazii notabile în primele zece minute. Prin acelaşi Marian Matei, s-a înscris şi cel de-al doilea gol, şi TTA părea să aibă partida în mână. Cei de le EFG Retails au înscris primul gol în favoarea lor profitând de un moment de neatenţie a nacelarilor. La nici două minute după, specialiştii în domeniul creditelor reuşeau să înscrie al doilea gol şi au adus scorul la egalitate – 2-2. Echipa lui Marius Tabacu s-a mobilizat, a continuat atacul şi a ripostat prin spectaculosul gol al lui Dan Ionescu, promis încă de etapa trecută. La TTA, s-a remarcat Adrian Racoviţă care l-a înlocuit de câteva ori pe căpitan cât şi pe Bogdan Albescu. Marcator al unui gol până acum, Adrian a avut minute de joc bun şi câteva ocazii în faţa porţii, însă şansa nu a fost de partea lui. Finalul primei reprize s-a încheiat cu hattrickul lui Marian Matei şi astfel TTA conducea la pauză cu 4-2.

Repriza a doua a început în forţă pentru T&T Access Solutions, cu o ratare imensă a lui Marius Tabacu, în primele minute de joc, urmată de a lui Marian Matei, omul meciului de altfel. Câteva minute după, EFG Retails a reuşit să marcheze golul cu numărul 3. Partida a continuat cu ocazii de ambele părţi, cei de la TTA au reuşit să-şi ruleze echipa, având două rezerve. Ca de obicei, portarul Dragoş Crăciunescu şi-a făcut datoria în apărare, ajutat şi de Bogdan Micu, dar şi de mijlocaşii Radu Cîrlan şi Bogdan Albescu, care a demonstrat că merită să fie titular. Din nou o ratare uriaşă la nacelari prin Marius Tabacu, acesta fiind la un pas de a înscrie, ca de fiecare dată. Finalul partidei a aparţinut tot celor de la T&T Access Solutions prin cel de-al patrulea gol marcat de Marian Matei, care îl băgase deja în sperieţi pe portarul de la EFG prin şuturile sale à la Roberto Carlos. În meciul următor sperăm să îl avem şi pe tânărul Teodor Adam, el nu a ratat niciun meci până sâmbătă.

Felicitări şi aşteptăm de pe margine senzaţii tari în optimi cu Fabryo. Şi nu numai, sper să pot scrie multe săptămâni de acum înainte despre echipa puternică pe care o avem! :-)

Echipă şi dincolo de birou

Încep să cred cu prisosinţă în sintagma “Ai grijă ce-ţi doreşti că s-ar putea împlini!” Aproape toţi cunoscuţii mei ştiu cu câtă ardoare îmi doresc să ajung jurnalist sportiv, să simt iarba sau gazonul pe condei şi să îmi vărs oful sau bucuria în articole. În prezent practic scrisul articolelor sportive ca un hobby. Îmi place pentru că jobul actual îmi permite să nu îmi ies din ritm şi să pot scrie un articol pe săptămână. Cum fac asta? Ei bine, aflaţi că T&T Access Solutions participă la Cupa Constructorilor (www.cupaconstructorilor.ro), jucând fotbal de plăcere. Foarte puţine sunt firmele care se întâlnesc după muncă şi petrec o parte din timpul liber împreună. Această Cupă a Constructorilor este deja la a V-a ediţie şi se bucură de participarea a circa 350 de jucători, angajaţi în cadrul celor 24 de companii care au luat startul la competiţie.

În cele ce urmează, aveţi o cronică ca la carte:

Sâmbătă, 30 octombrie, s-a disputat penultima etapă a grupelor din Cupa Constructorilor. În Grupa B, T&T Access Solutions, fără rezerve, s-a impus totuşi în faţa celor de la Avitech, în urma unei partide nu foarte reuşită pentru ei. Obişnuiţi cu un joc experimentat şi în forţă al celor de la TTA, în această partidă, surprinzător pentru toată lumea, Avitech-ul conducea cu scorul de 1-0 deja din minutul 4. Opt minute mai tarziu, trupa care reuşise până acum doar un egal, ajunsese la un neaşteptat 2-0. Pe finalul primei reprize, mai exact în minutul 28, la capătul unui atac prelungit al celor de la TTA, Marian Matei a reuşit să marcheze primul gol al echipei sale. Nacelarii au mai avut câteva ocazii concrete, dar la pauză, tabela afişa un 2-1 pentru Avitech.

Cea de-a doua repriză avea să întoarcă soarta partidei. Deşi au intrat cu avantaj la pauză, cei de la Avitech au fost seceraţi în primele minute ale celei de-a doua reprize şi scorul a fost dus la 2-2 de acelaşi Marian Matei. TTA a căpătat încredere, a făcut un joc ambiţios, şi astfel, fără rezerve, dar cu susţinere de pe margine, aceştia au dus scorul la 3-2 prin reuşita vârfului, Marius Tabacu. Un pas mai lipsea până la victoria binemeritată a celor de la TTA, aceasta devenind certă în ultimele minute de joc, când căpitanul Marius Tabacu a înscris din nou pentru echipa sa. T&T Access Solutions – Avitech, scor 4-2 după o partidă muncită şi plină de sudori de ambele părţi. Pentru victorioşi s-a mai remarcat “tânăra speranţă” Teodor Adam, care a alergat întreaga partidă şi a făcut spectacol atât pe partea de atac, cât şi în defensivă. De asemenea, Dan Ionescu a ratat câteva execuţii splendide, dar promite să se revanşeze în meciul următor.

Etapa următoare, T&T Access Solutions va disputa derby-ul cu EFG Retail Services, care contează pentru stabilirea primului loc în grupă.

Odă către blog APROAPE uitat

Şi de când nu ţi-am mai scris,

Multa vreme am omis!

Te-am uitat, te-am dat în lături,

Şi acum iar mi te alături :)

Ultima postare – 14 martie 2010… asta înseamnă că de 7 luni, 17 zile şi 5 ore (adică de 214 zile, 408 ore şi 300 de minute, adică de 5.136 de ore, 24.480 de minute şi 18.000 de secunde, adică de… ) eu nu am pus mâna pe condeiul meu “propriu şi personal” ?!? Da, stând şi socotind cum se cuvine acum, ca pe Târgu Ocna, cam aşa reiese. Se pare că în această perioadă, am făcut orice altceva, numai nu mi-am mai întreţinut “faimosul” blog. N-o să mă apuc să vă povestesc cu lux de amănunte ce am făcut în fiecare zi, minut, secundă din acest interval, ştiu doar că între timp am absolvit masterul, am participat la zeci de interviuri pentru angajare, am fost la Timişoara, am fost acasă, am mai îmbătrânit cu un an, am mai străbătut Bucureştiul în lung şi lat, m-am mai întâlnit cu prietenii la un pahar de vorbă, am mai scris pentru www.sportrevolution.ro , am mai vizionat meciuri din pat sau din tribună, ş.a.m.d.

Cea mai “nouă” noutate ar fi faptul că am reuşit să mă angajez la începutul lunii octombrie. Pentru necunoscători, je work at za www.tta.ro , societate care se ocupă atât cu închirierea, cât şi cu comercializarea platformelor pentru lucru la înălţime. Odată cu mine, şi-au început activitatea aici şi stimabilii, după cum urmează: Cătălin (zis Cătă de pe Târgul Rahova), care îmi este coleg de carceră, deci împărtim una bucată birou – băiat fin, 1.80, brunet, cu tentă de bărbos, şarmant, deştept, isteţ, posesor de maşină, caută… nu caută nimic, doar îl laud :D; Octavian (zis Tavi de Regie) şi Teodor (fără TH, zis Teo from Aviaţiei).

Asta a fost faza de atac, ca să vă prindeţi la ce stadiu sunt în acest moment. În posturile care urmează, veţi înţelege mai multe.

Povestea soricelului...

Haideti sa va spun o poveste... :-)

Un şoricel privi din crăpătura sa din perete şi îi văzu pe ţăran şi pe nevasta acestuia deschizând un pachet.

- Ce mâncare să fi adus oare? se întrebă şoricelul... Cu groază îşi dădu repede seama că era o capcană.

Şoricelul se strecură cu mare grijă în curtea animalelor şi dădu alarma:

- E o capcană în casă, e o capcană în casă!

Găina cotcodăci şi se înfoie, ridică apoi capul şi îi spuse:

- Domnule Şoarece, vad bine că acest lucru te afectează, dar pentru mine el nu are nici o relevanţă.

- Nu pot permite ca acest lucru să mă afecteze.

Şoricelul se întoarse atunci înspre porc şi îi spuse:

- E o capcană în casă, e o capcană în casă!

Porcului îi fu milă de el, dar răspunse:

- Îmi pare foarte, foarte rău, Domnule Şoarece, dar tot ce pot să fac este să mă rog. Te asigur că te vei găsi în rugăciunile mele.

Şoricelul merse atunci la vacă şi îi spuse:

- E o capcană în casă, e o capcană în casă!

Vaca îi spuse:

- Vai! Domnule Şoarece, îmi pare foarte rău pentru tine, dar chiar nu este o urgenţă pentru mine.

Şi aşa se întoarse şoricelul în casă, cu capul plecat şi cât se poate de amărât, pentru a înfrunta de unul singur capcana pusă de ţăran.
Chiar in noaptea aceea în casă se auzi un zgomot... cum ar fi zgomotul produs de o capcana în care s-a prins un şoricel.
Nevasta ţăranului se repezi să vadă ce s-a prins. Pe întuneric, ea nu îşi dădu seama că în capcană îşi prinsese coada un şarpe veninos. Şarpele o muşcă pe aceasta si tăranul o duse cât putu de repede la spital, dar aceasta fu trimisa acasa deoarece nu o puteau trata acolo.

Oricine ştie că cel mai bun tratament împotriva febrei este supa proaspătă de pui, aşa că ţăranul luă un cuţit şi se duse în curtea păsărilor, ca să facă rost de principalul ingredient pentru supă. Dar nevasta lui nu se însănătoşi, aşa că prietenele şi vecinele ei veniră să o îngrijească şi stăteau cu ea mai toată ziua. Pentru a le da de mâncare, ţăranul fu nevoit să taie porcul. Nevasta ţăranului nu se mai însănătoşi, şi muri la scurt timp. La înmormântare veni multă lume, iar ţăranul trebui să taie şi vaca pentru a-i hrăni pe toţi.

Şoricelul se uita din crăpătura lui din perete, cuprins de tristeţe.

Aşa că data viitoare când auzi că cineva se confruntă cu o problemă şi tu ai impresia că acest lucru nu te priveşte, adu-ţi aminte:

Când unul dintre noi este ameninţat, cu toţii suntem expuşi unui risc.

Suntem cu toţii implicaţi în această călătorie numită viaţă.

Trebuie să avem grijă unii de alţii şi să facem un efort în plus pentru a ne încuraja unii pe alţii.

Fiecare dintre noi este un fir vital in tapiteria altei persoane.

Vietile noastre se intretesc si acest lucru nu este intamplator.

Unul dintre cele mai bune lucruri din lumea asta de care te poţi ţine strâns este un prieten.

Interviu de milioane...

Subsemnata, in cautare de job, part-time, full-time, full option, all inclusive. :)) M-au sunat de curand de la o firma care se ocupa de cercetari de piata pentru operator sondaje de opinie si mi-am zis ca merita sa vad macar cu ce se mananca, cu lingura sau furculita :D Accept interviul, ma programeaza la 10 dimineata, locatia fiind undeva in mama naibii in Floreasca. Ajung acolo, mai devreme ca de obicei si sunt condusa de catre receptionera intr-o sala de asteptare. Aici, dau nas in nas cu inca patru persoane (1 fata, o doamna mai in varsta si 2 baieti) care asteptau si ele probabil sa primeasca « marele » job. Asteptam noi ce asteptam, dar vine in sfarsit si vremea noastra si suntem preluati de o doamna de la Resurse Umane, care ne invita intr-o alta sala la parter. Nici nu apuca sa se prezinte intervievatoarea noastra, ca usa se deschide si un zgomot de guma cioflaita in scarba si muzica (pardon, era un fel de Hai cu maneaua) pornita pe un telefon devine tot mai intens. Intra o «domnisoara» cu fata de gangsta’s paradise care doar intreaba sictirita:
- Pentru interviu haici???
Haici, haici (in gandul meu, bineinteles :)) )
Asezati de parca eram cavalerii Mesei rotunde, ascultam detalii despre firma, proiectele pe care se lucreaza si restul informatiilor necesare. In sfarsit, imi dau si eu seama ca de fapt jobul asta se mananca cu lingurita. Toate bune si frumoase, pana cand ne anunta HR-ul ca este un interviu colectiv si asteapta sa ne prezentam. Incepe domnisoara din stanga mea, iau eu cuvantul , apoi doamna in varsta. Prefer sa nu intru in detalii pentru cele 3 inaintase, deoarece ceea ce urmeaza este mult mai spectaculos si siropos.
Reality SHOW cu domnisoara de cartier cioflainda si intarziata:


HR-ul: Dumneavoastra?
CuulGarl: Io??? Nu poate sa zica urmatorul???
HR-ul: Nu! Dumneavoastra, va rog!
CuulGarl: (mestecand guma nervos, de parca ar fi fost ultima bucata de pe pamantul asta) … io nu stiu ce sa va spun!!!
HR-ul: Prezentati-va!
CuulGarl: Deci, ma numesc Cutareasca, am 19 ani si stau in Rahova. Sunt studenta la Spiru Haret (cu un accent de butelie =)) ) la Finante Banci. Am aplicat la postul asta… deci nu stiu de ce am aplicat, uite, faza e ca nu vreau sa mai stau acasa!!! M-am gandit sa fac ceva si na, mi-am depus la voi pe ijobs ala… Deci cam asta, nu mai stiu ce sa va mai spun?!?
HR-ul: Ati mai lucrat?
CuulGarl: N-am mai lucrat… de fapt ba da, dar nu chiar!
HR-ul: Domnisoara, ati lucrat sau n-ati lucrat?
CuulGarl: Deci, am lucrat 2 saptamani ca ajutor de ospatar, ma intelegeti? Si cam atat, deci asta nu se pune.
HR-ul: De ce v-am angaja pe dumneavoastra?
CuulGarl: Pentru ca… deci nu stiu ce sa va spun, serios, v-am spus mai devreme. M-ati angaja pentru ca mi-as face treaba, as merge pe teren, as intreba oamenii, in stanga, dreapta. De fapt, daca stau bine si ma gandesc, daca as merge la din ala “door to door”, nici n-ar mai fi nevoie sa intreb omul ce consuma, pentru ca as trage doua priviri prin casa lui si mi-as da seama imediat cam ce mananca, ce bea, ce ii place, ce nu ii place.
…nu stiu daca voi urmariti Mondenii, insa pentru mine, faza asta a fost exact ca atunci cand cica intra sosia lu' Simona Patruleasa in direct si spune: « Buna seara doamnelor si domnilor, sunt Simona Patruleasa si SOCCC!!!
HR-ul: Credeti asta? Unii poate nici nu o sa va deschida usa.
CuulGarl: Sunt convinsa ca mi-as da seama din doua rotiri ale privirii. Trebuie sa imi deschida, va asigur ca o sa bat pana o sa imi raspunda.
HR-ul: Ce asteptari aveti de la acest job?
CuulGarl: Deci eu vreau sa cresc! Sa cresc in cadrul firmei; nu vreau sa muncesc sase luni, sa imi fac relatii si apoi firma sa-mi dea cu sutu, pentru ca asta inseamna timp pierdut pentru mine!!! Vreau sa avansez inainte!
Fata nu era « proasta degeaba » stia ea ce stia, doar ca e si legatul cuvintelor o meserie.
HR-ul: Pai nu cred sincer ca este job-ul potrivit pentru dumneavoastra, deoarece noi va facem doar un contract de colaborare… nu prea ati avea unde creste. Oricum, va multumesc pentru prezentare :) Mi-am notat. Urmatorul, va rog.

Ce sa mai zica urmatorul ca ramasese masca bietul, de la specimenul dinaintea lui?!?
Ce sa mai zica HR-ul ca era deja mai alba la fata :))
Ce sa mai zic eu ca nu stiam ce caut acolo ?!?

De fapt, am de zis: NEXT… sau, scuzati-ma - AVANSEZ INAINTE!

Daca dragoste nu e, nimic nu e. (Marin Preda)

Dragostea inseamna sa fii doi si sa nu fii decat unul. (Victor Hugo)

Razbunandu-te, te faci egalul adversarului; iertandu-l, te arati superior lui. (Francis Bacon)

A iubi nu inseamna a ne privi unul pe celalalt, ci a privi amandoi in aceeasi directie. (Antoine de Saint-Exupery)

Gelozia este tiranul regatului iubirii. (Miguel de Cervantes)

Orice poate fi distrus in lumea asta in afara de dragostea adevarata. (Euripide)

Barbatii nu pacatuiesc cu femei cuminti. (Jerome K. Jerome)

E mai bine sa iubesti si sa pierzi, decat sa nu fi iubit deloc. (Anonim)

Toate femeile sunt bune ... bune de nimic sau bune la ceva. (Miguel de Cervantes)

Exista doua tragedii in viata. Una e sa nu obtii ce-ti doreste inima, cealalta sa obtii. (George Bernard Shaw)

Meci universitar: ultima, Macao!

M-am întâlnit de curând cu un bun prieten (Bubic rule’s :P), student în anul IV la UMF Bucureşti, băiat pasionat de altfel de tot ceea ce înseamnă medicina. Nu ştiu unii cum sunt, însă mie nu îmi plac spitalele, pastilele, farmaciile şi tot ce ţine de domeniul ăsta, încerc să le evit cât pot de mult; prietenii ştiu CUM. :)) Ei, în schimb Darius (alias Bubic) mă impresionează de fiecare dată când îmi povesteşte de cursurile de la facultate, de stagiatura din spital şi de examenele practice pe cadavre. :| Mie mi se îndreaptă părul când îl ascult, dar lui îi sclipesc ochii şi nu conteneşte să-mi spună că îi place, pentru el nu e greu, învaţă cu drag, cu gândul că peste ceva ani va putea salva vieţi. :-) Şi vă asigur că exact aşa este, în sesiune nu îl scoţi afară nici dacă e Apocalipsă, stă lipit de cărţile alea anatomice. E de apreciat, păcat însă că nu toţi viitorii « doctori » sunt la fel de împătimiţi. De data asta ascultându-l, mi-am adus aminte de o întâmplare de pe vremea când evoluam la Universitatea de Vest – Timişoara. Chiar am scris un editorial la momentul ăla şi nu mă abţin să nu vi-l destăinui şi vouă:




“În seara asta nu pot să ajung la băută, primesc banii de acasă. Da, pentru mâine la Interne… şi nu mai ies din cămin, merg să joc cărţi la băieţi”. Aşa sună o convorbire pe palierul unui cămin de medicină, în sesiune. Mai trage o dată din ţigară şi spune sec: “Da, 400 de euroi”. Mai trag şi eu… cu urechea şi mă îndepărtez gânditoare ca o trestie. Aflu şi că nu e nebună să înveţe atât.

Se pare că în ziua de azi numai nebunii învaţă. Pe acelaşi palier, la capătul culoarului tăcută şi cenuşie aşteaptă sala de lectură, care pentru o seară de vineri este destul de plină. Totuşi mai sunt “nebuni” care învaţă pentru Interne, Externe sau altele. Îmi caut şi eu un loc la o masă, mă aşez, dar nu mă pot concentra. Mă tot gândesc la cei 400 de euro care vor ajunge roata de rezervă a unui bolid şi care totodată vor forma în viitorul apropiat doctori.

Între îngeri şi demoni de toate vârstele, sistemul românesc universitar este o grădină culturală cu copaci gri, poluaţi de izul de mediocritate, de eterna gaură din buget, de deficienţa materialelor didactice. Trezit din somnul postdecembrist, acest tărâm intelectual îşi deschide prietenos porţile pentru toată lumea pestriţă a tranziţiei şi acordă, după remuneraţie, şanse egale tuturor: un ajutor social, o bursă în străinătate, o diplomă care să certifice ştiinţa sau, în cazurile optimiste, viitori adevăraţi profesionalişti care dovedesc că acest monstru are totuşi origini sacre.

Mi se opresc brusc bătăile inimii, mă văd întinsă pe masa de operaţie şi în faţa mea, această studentă cu bisturiul în mână, îşi aminteşte la fel de brusc că la Interne n-a apucat să înveţe pentru că era campionatul de Macao la etajul doi. Şi a doua zi, pe prima pagină cu litere de o schioapa: “Varianta feminină a doctorului Ciomu în acţiune” ! Oricum, va deveni celebră mai repede decât nebunii noştri care vor continua să se lupte cu morile de vânt, inocenţi şi curajoşi fără a întreba retoric: “Dar halatul, cât e halatul”?

Acum imi aduce un zambet pe buze acest editorial, aproape ma amuza, insa sunt convinsa ca pe Bubic chiar il infurie! Si are motive, nu? :-<

Plagiindu-i si eu pe altii, TRAIM INTR-O SOCIETATE IN CARE TOTUL ESTE DESTRAMAT sau NU NE-AM NASCUT IN LOCUL POTRIVIT! Dar de aici se nasc deja alte povesti, deci alte posturi :-)

Just wait...

This is my CHURCH! LA MULTI ANI, MIRRA! :X

This is my church
This is where I heal my hurts
This is my church
This is where I heal my hurts
This is my church
This is where I heal my hurts

It's a natural grace
Of watching young life shape
It's in minor keys
Solutions and remedies
Enemies becoming friends
When bitterness ends

This is my church
This is where I heal my hurts
For tonight
"GOD IS A DJ!"

This is his church! Vineri seara, our church a fost chiar SILVER CHURCH, un famous club din Bucureşti :P
Fuserăm, dansarăm, băurăm, ne distrarăm şi o sărbătorirăm pe cea mai get-beget OLTEANCǍ, Mirrrrraaaaaaaaaa :X noastră (LA MULŢI ANI!!! Da’, mulţi să fie! :-) Să ne trăieşti şi să ai parte aşa cum spuneam de tot ce ai şi mai vrei, de ce nu ai şi îţi doreşti, de tot îţi lipseşte şi nu stii! :* )
Pe ritmuri de muzici bune, ne-am făcut de cap până spre dimineaţă, fără să simţim oboseala acumulată de-a lungul săptămânii. \:D/ Păi când e party, party să fie all long night! Nu e DARK-ul nostru din TM, dar contează că e o tentativă de "ale tineretii valuri" again. Again and again and again, să sperăm...

Pup Gaşca from Biuca’Rest şi să o ţinem tot AŞA! :>

Destin sau coincidenta

Tot timpul am crezut în destin şi în faptul că tot ce se întâmplă, se întâmplă pentru că aşa trebuie să se întâmple, deci cu un scop! Luând-o în sens invers, niciodată nu am crezut că putem să ne scriem singuri soarta, chiar dacă uneori, pe parcursul vieţii, avem de luat decizii care depind doar de noi, avem de ales. Şi totuşi, oare acolo undeva sus există o carte mare cu o pagină pentru fiecare dintre noi, unde ne e scrisă întreaga viaţă? Fiecare mişcare? Fiecare gest? Fiecare decizie? Să fim noi simple marionete, manevrate precum păpuşile la Teatrul de păpuşi? E puţin absurd să credem asta, însă uneori „simplele complicate” coincidenţe te pun pe gânduri şi devin semne. Pentru unii! …pentru alţii rămân coincidenţe în adevăratul sens al cuvântului Ele sunt cele care nu schimbă un destin, însă sunt cele care au impact puternic în pregătirea schimbării. Aşadar COINCIDENŢǍ sau asa A FOST SǍ FIE?

Mai jos am enumerat câteva coincidenţe care mi s-au întâmplat de-a lungul timpului şi pe care recunosc că nu le-am considerat semne… Şi totuşi? Dar mai bine nu mai continuu cu acest subiect deoarece am impresia că o să ajung să mă contrazic singură :D En enfin:

Coincidenţă e atunci când pleci separat cu prietena ta cea mai bună la cumpărături şi vă întoarceţi cu acelaşi model de blugi. :))
Coincidenţă e atunci când cineva îţi dă sms şi te roagă să îi recomanzi un film, iar până să primească răspunsul tău, se pune să vizioneze exact filmul pe care urma să i-l recomanzi. :O
Coincidenţă e atunci când dai nas în nas cu o cunoştinţă la metrou. :P
Coincidenţă e să stai un an de zile pe aceeaşi stradă cu cineva şi să afli acest fapt doar după ce te-ai mutat! :
Coincidenţă e să te asemeni în gesturi şi replici cu fostul iubit al prietenei tale. 8-
Coincidenţă e atunci când la Conquiztador ai aceleaşi răspunsuri cu prietenul tău cel mai bun, chiar dacă nu sunt corecte. :D
Coincidenţă e atunci când deteşti un nume şi un prezicător îţi spune că te vei căsători cu un om cu acest nume X_X @-)
Coincidenţă e atunci când scrii pe messenger acelaşi gând, în aceeaşi clipă cu persoana cu care vorbeşti.
Coincidenţă e atunci când te întâlneşti în gară, în aceeaşi zi, în acelaşi minut cu cineva pe care nu ai fi sperat să îl mai vezi curând... :(
Coincidenţă e atunci când îţi dai seama că trecutul tău corespunde în mare parte cu cel al altcuiva... :- ??
Şi coincidenţă e atunci când îţi dai seama că viitorul tău corespunde cu al altcuiva?

Aaa... asta nu mai e coincidenţă :) Înseamnă că aici se încheie şirul lor, cel puţin pentru moment.

Îi dau leapşa leşinatei – Clau, deoarece mi-e dor să posteze pe blog :-W So, luminează-ne cu câteva coincidenţe sau destine! :P

Legile lui Murphy despre iubire :|

Diferenta dintre dragoste si gripa este aceea ca pentru gripa exista vaccin.
Daca dragostea este oarba, casatoria iti deschide ochii.
Daca astazi totul pare perfect, maine se va termina.
Daca sunteti fericiti impreuna, asteapta pana cand va veti casatori.
Totdeauna avocatii sotului sau ai sotiei sunt mai buni decat ai tai.
Faptul ca iubesti prea mult pe cineva, poate fi cauza unui ordin de restrictie.
Daca esti intotdeauna sincer cu cineva , acest lucru te va transforma in dusmanul acelei persoane.
Persoana pe care tu o doresti cel mai mult, va deveni persoana pe care tu o urasti cel mai mult.
O femeie buna sau un barbat bun sunt ca si locurile bune de parcare; cele mai bune sunt deja luate.
Cele mai bune femei sau cei mai buni barbati sunt intotdeauna fie cuplati, fie nebuni.
Un barbat poate fi fericit cu orice femeie, atata timp cat nu o iubeste.
O femeie isi va aminti intotdeauna barbatii pe care i-ar fi putut avea, pe cand un barbat isi va aminti intotdeauna femeile pe care nu le-a putut avea. (Asta e preferata mea :P)
Inainte de a intalni printul chipes mult asteptat, trebuie sa saruti o multime de broaste.
Intotdeauna e mai usor sa gasesti un partener , cand ai deja unul.
Iubirea vietii tale va dori sa te intorci la ea, doar atunci cand vei fi implicat deja in alta relatie serioasa. (And that, aussi :D )
Cu cat iti doresti mai mult o femeie, cu atat ea te va dori mai putin.
Cele mai frumoase femei din lume se casatoresc intotdeauna cu cei mai urati barbati.
Daca ai dificultati in a alege dintre doua femei, intotdeauna o vei alege pe cea care este nepotrivita pentru tine.
Cel mai bun prieten al tau inceteaza sa fie cel mai bun prieten al tau, din momentul in care apare o femeie frumoasa si amandoi sunteti interesati de ea.
Cand ti se spune ca nu se poate sa te intalnesti cu ea, pentru ca esti un prieten atat de bun, e ca si cum ti s-ar spune ca nu primesti un job pentru ca esti prea calificat pentru el.
Cand te pregatesti pentru o intalnire si nu esti gata, perechea ta va sosi cu 20 minute mai devreme; iar atunci cand esti gata la timp, ea va veni cu 30 minute mai tarziu.

Sa nu faci niciodata dragoste in gradina din spatele casei; dragostea poate fi oarba, dar vecinii tai nu sunt.
Daca barbatul crede ca a castigat o disputa, victoria e doar in mintea lui.
Daca inima iti este franta, este cel mai indicat sa maturi ramasitele si sa le arunci.
Cel care spune ca e mai bine sa iubesti si sa pierzi decat sa sa nu iubesti deloc, nu a iubit si nu a pierdut niciodata.

Toti cred in dragoste, dar fiecare se intreaba daca ea exista.

Wish you were here...

Romania, in RATE!

“Aş dori o ramǎ, vǎ rog!” Cu factura în mânǎ, cobor scǎrile magazinului şi nu-mi vine sǎ cred! Am plătit ultima rată la bancă, pentru creditul apartamentului. În sfârşit, pot spune cǎ merg acasă, în casa mea, deşi locuiesc aici de 30 de ani. Abia acum, însǎ pereţii ăştia îmi aparţin mai mult ca niciodată. Am aşteptat momentul ǎsta 30 de ani, lunǎ de lunǎ. Totuşi cred cǎ sunt una dintre fericiţii “ratişti”, care au reuşit sǎ ducǎ pânǎ la capǎt aceastǎ povarǎ, ani de zile şi care au cumpărat aşa-zisa fericire în rate. Autoturismul e achitat de acum câţiva ani, cu aceleaşi eforturi lunare. Ne uităm acum la televizoare cu plasmă care ne bombardează cu acelaşi senzaţional grotesc ca odinioară, promovând o crasă ignorare a valorilor etice. Gătim la maşinării deştepte, cumpărate în rate şi ele, care nu ne fac totuşi mai deştepţi.
Aş putea spune că sunt un om împlinit. Copiii mei sunt plecaţi de câţiva ani buni, fetiţa în Canada şi băieţelul în Anglia. Acolo au vrut ei. Sunt bunică. Am două nepoţele: le-am învăţat româneşte când am fost la ele. Le-am învăţat cântece româneşti şi le-am spus poveşti româneşti. Însă le simt departe. Nu mi-au spus niciodată “mi-e dor de România”. Cum să le fie dor de o ţară pe care o văd doar în vacanţe, ca pe un tărâm exotic, un fel de paradis pierdut într-o lume computerizată? Avem şi acum cei mai puţini kilometri de autostradă europeni, încă se mai practică transhumanţa, mai există cătune fără electricitate, sate cu uliţe nepietruite, gropi pe şosele, oameni care mai citesc o carte bună. Toate astea au rămas şi toate tradiţiile acestea mă determină să ma întorc mereu, cu dor, în România. Nu a cumpărat nimeni în rate mirosul de fân proaspăt tăiat cu coasa străbunilor, ogorul arat cu boii, câmpul semănat cu mâna. Nu a cumpărat nimeni în rate plăcerea de a citi pe o bancă în parc o carte prăfuită, sau de a vorbi pur şi simplu, fără a utiliza mijloace tehnologizate. Dar aş vrea să cumpăre toţi în rate mândria de a fi român.
Acum am pus ultima factura în ramǎ, la loc de cinste, deasupra patului. Şi totuşi sǎ mǎ mai uit o datǎ la ea: “Achitat azi, 13 februarie 2040”… “Trezeşte-te, întârziem la bancǎ, la 10 închid la credite ipotecare! Şi de ce ţii o ramǎ goalǎ deasupra patului?” Era prietenul meu, azi mergem sǎ semnǎm contractul pentru creditul apartamentului, mai exact condamnarea la 30 de ani sub egida lui Sisif.

M-am trezit din vis, dar coşmarul doar începe…

A fost odata...

All the right things in all the wrong places

Someday, we're going down

They've got all the right moves and all the wrong faces

Someday, we're going down

Pe ritmuri de One Republic, mă ridic din pat, opresc alarma, hotărâtă să încep o nouă zi de muncă. Pe jumate adormită, mă îndrept spre baie să-mi fac siesta zilnică, însă dintr-o dată tresar şi mă întreb cu voce tare: “ :O Ce fac? Unde merg? La job? În cât suntem azi? 1??? 1 februarie? Păi ce job?!? Nu mai am job… c’est fini, sunt liberă de contract. Mă uit la ceas şi văd eternul şi fascinantul 7.30 A.M. şi-mi dau seama că alarma rămăsese setată de săptămâna trecută. Mă arunc din nou în pat, fericită că mai pot dormi ceva minute bune, dar tristă că o nu să mai parcurg probabil niciodată traseul obişnuit.

… mi s-a luat o piatră de pe inimă, însă recunosc că mi-a rămas un gol în suflet. Dacă nu chiar AUTOgol! Din păcate, cel puţin în următoarea perioadă nu o să mai pot folosi sintagma „AVEM ECHIPǍ, AVEM VALOARE”, deoarece nu o să mai am 2 muschetari lângă mine, precum Anccc&Pete (:*:*). Numai noi ştim prin câte am trecut împreună, cum ajunsesem în decembrie să împărţim o eugenie pe zi şi nămeţi pe metru pătrat. Dar ce vremuri 8-> cum aş putea să le uit? Niciodată! O tempora, o mores! :-)
La fel şi restul echipei, dacă ei nu erau alături de mine şi nu m-ar fi susţinut în ceea ce făceam, probabil că “aş fi pus demult telefonul pe DND Jane”. Mă bucur că am avut ce învăţa aici, înclin să cred că am fost apreciată pentru munca depusă, mi-am dat seama de acest lucru, mai ales în ultimele zile petrecute aici.

Dar aşa cum spuneam odată, people always leave, şi se pare că de data asta eu am fost cea care a luat decizia de a pleca...